Zeama bordeleza sau zeama cuprocalcica este o solutie neutra de culoare albastra, rezultand din combinarea sulfatului de cupru cu hidroxid de calciu (var stins), care se aplica in concentratie de 0,5% in perioada de vegetatie si 1 - 2% in perioada repausului de iarna, la cires, visin, cais, piersic, prun, in principal, dar si la mar si par.
Concentratia zemei bordeleze este data de cantitatea de sulfat de cupru folosita. Pentru obtinerea solutiei de 0,75% zeama bordeleza sunt necesare75gr de piatra vanata (sulfat de cupru) in 5 l de apa calduta si 115-120 gr var stins separat in 5 l de apa (eventual 35-40 gr bulgare var nestins). Cele doua solutii se pregatesc separat. Se toarna solutia de sulfat de cupru peste laptele de var si se amesteca pana se omogenizeaza si devin bleu.
Daca este acida, solutia produce arsuri pe planta. Verificarea calitatii (reactiei) zemei bordeleze se face cu hartia de fenolftaleina care, introdusa in zeama bine preparata, se coloreaza in roz, sau cu hartie de turnesol care introdusa in solutie se albastreste.
Daca zeama bordeleza nu e neutra se poate adauga var stins sau piatra vanata, controland in permanenta reactia solutiei. In final, zeama bordeleza bine preparata trebuie sa aiba culoarea albastra a cerului senin de vara.
Pentru ca zeama bordeleza sa adere mai bine pe organele tratate (frunze, lastari) se adauga melasa, lapte dulce, albus de ou bine batut, dar cu rezultate mai bune se folosesc Aracet 0,15 - 0,2%.
In functie de suprafata viei se prepara cantitatea de solutie necesara, socotind ca la primele stropiri se folosesc aproximativ 600 l/ha, iar la ultimele 1200 - 1600 litri si chiar mai mult, dupa cat de dezvoltata este vegetatia.
Dar trebuie sa se retina ca solutia preparata trebuie folosita in aceeasi zi. Daca este lasata de pe o zi pe alta isi pierde eficacitatea.
La umplerea aparatelor de stropit solutia se strecoara prin sitele pompelor sau printr-un tifon.
INGRASAMANT PT RASADURI SI PLANTE MATURE
Coji de cartofi, de morcovi, de telina (si ce mai aveti) si coji de fructe (nu citrice)- 0,5 kg se pun la macerat in 2.5 l de lichid in care ati fiert cartofi, fasole sau ati spalat orezul. Peste ele adaugati 1 lingura de bicarbonat de sodiu si lasati la macerat 2-3 zile (pana nu mai face spuma cand amestecati).
DEZINFECTANT PT RASADURI sau SOLUTIE IMPOTRIVA MANEI
125 ml lapte degresat sau zer se pun intr-un litru de apa + 4 picaturi de iod. Se stropesc rasadurile inainte sau dupa repicare.
(Am incercat, dar mi s-a parut prea puternica. Am cam ars rasadurile pe frunzele mai mici si mai crude. Probabil e prea mult iod)
MACERATUL DE URZICA http://vasi-gioni.blogspot.com
Pentru solutia de urzica se foloseste urzica mare, cea care pisca. Se evita folosirea urzicilor inflorite, pentru a nu germina semintele si a umple gradina de urzici . Se adunat1 kg de urzici proaspete si se pun la macerat intr-un vas cu 10 litri apa de ploaie. Se amesteca in fiecare zi si se tine la macerat 1 saptamana . Cand este gata se strecoara si se dilueaza cu apa, 1 litru de macerat cu 9 litri de apa .
-Se pot stropii plantele direct pe frunze sau se pot uda la radacina.
-Se poate stropi gramada de compost pentru a grabi descompunerea gunoaielor.
-Se poate folosi ca insecticid, dar atunci nu se lasa la macerat decat 3 zile, dupa care se strecoara si se dilueaza 1/9 cu apa si pulverizeaza pe plante in fiecare saptamana.
-Se utilizeaza cu precautie la mazare si fasole, pentru a nu face exces de azot ( ele au capacitatea de a acumula azotul din sol in radacini) si atunci pericolul de a fi invadate de afide este mai mare..
-Se foloseste ca fertilizator natural pentru plantele care exceleaza prin frunze, nu prin flori sau fructe.
-Se poate face o fiertura special pentru transplantarea rasadurilor in solar sau gradina. Urzicile fierte se pun in gropile de plantare si cu ceaiul se uda rasadul plantat. Ajuta la prinderea si acomodarea rasadului la noul loc. Aici se poate folosi si urzica uscata ( pentru cei care nu au urzici in curte si cumpara de la plafar)
APA DE CENUSA http://cuelisa.com/
Cenusa din lemne este folosita in tratarea si ingrasarea solului in care cresc legume. Fie se imprastie pe pamantul proaspat sapat , primavara, fie se adauga la compost cand plantam rasadurile in gradina, fie se prepara lesie, adica apa de cenusa si se uda rasadurile cu aceasta.Un volum de cenusa, sa zicem cam un litru si cinci, sase volume de apa. Se amesteca si se lasa trei zile sa se formeze lesia. Se ia apoi cu grija, sa nu se tulbure (fiindca partea solida este sedimentata pe fundul galetii) si se introduce intr-un pet cu dop stropitoare.
Cu aceasta solutie se poate stropi pamantul inainte de a rasari rasadurile si dupa ce rasar. Ea, pe langa ca este ingrasamant si face plantele mai viguroase le fereste de ciuperca phitoftora care determina caderea plantutelor de rasad.
Dupa ce am luat apa de cenusa din galeata, ramane partea solida peste care adaug iarasi apa (de ploaie, de preferat) si dupa trei zile iarasi am patru litri cu care stropesc rasadurile. Cred ca la a treia procedura pot arunca restul de cenusa langa un pom sau altundeva pentru ca este, inca, ingrasamant.
Stropirea rasadurilor cu o stropitoare este indicata fiindca nu se batatoreste pamantul ca si cand udam cu sticla, in jet.
hobbygradina.ro
Cum se aplică, parcă simt întrebarea plutind în aer. Aplicarea se poate face în mod diferit. Sub formă de „apă de cenuşă” (mod de preparare I: 500 gr de cenuşă opărim cu 5 l apă fiartă, sau fierbem 15 minute; lăsăm să se limpezească (decanteze), scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”, adică, apă de ploaie, sau nu, stată în soare pănă se încălzeşte.
Mod de preparare II: luăm o găleată de 10l, punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi, peste ea, apă, aproape de plin. Lăsăm acoperit, afară, cam 1 săptămână – 10 zile. Scurgem apa limpede, adăugăm apă pănă la 10 l şi folosim. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori, numai că, în felul acestea, fireşte, concentraţia va fi mai slabă), pulverizand pe suprafaţa solului, sau, direct, pe plante.
Când aplicăm cenuşa sub formă prăfoasă, şi o presărăm de jur-împrejurul culturilor, va trebui, totuşi, avut grijă s-o încorporăm, udând bine în urma ei, ca s-o fixăm mai abitir şi la propriu (să n-o zburătăcească vânturile mai agitate), şi la figurat (ca să ajungă mai lesne la plantele noastre înfometate). Un alt mod, ar fi acela, cu care eu mă împac cel mai bine, nefiind nevoită să fac pauze de folosire a ei, şi anume, direct în lăcaşurile de plantare la momentul transplantării sau al plantării la locul definitiv.
Şi vin cu câteva exemple:
(1 lingură = 6 gr. cenuşă; 1 pahar de 200ml = 100gr cenuşă; un borcan de 500 ml = 250 gr cenuşă; 1borcan de un litru = 500 gr. cenuşă.)
- răsad de legume – se recomandă – 8 – 10 gr în lăcaş; eu pun o lingură, iar în timp, până la plantarea la locul definitiv, mai duşuiesc cu apă de cenuşă
- castraveţi, dovlecei, patisson – se recomandă – 6 – 12 gr în lăcaş; eu pun vreo 2 linguri rase
- cartof – se recomandă – 60 – 100 gr; eu pun în lăcaş, sau pudrez fiecare crump, cu câte o linguriţă de cenuşă. Pudrez tufele, până ce nu s-a topit roua, după ploi, sau după ce le stropesc chiar eu, aşa, ca să se prindă mai bine cenuşa de frunze; astfel, vargatului de colorado îi piere cheful de a rumega din frunze, iar pe ciupercă n-o mai bate gândul să invadeze tarlaua.
- mazăre – se recomandă -15 – 20 gr; eu pun în fiecare cuib cam 2-3 linguri cu vârf . Pudratul este nelipsit, mai ales după ploi. ardei gras, vinete, roşii – se recomandă – 18 gr în lăcaş. Eu pun cam 3 linguri bune, şi, nu uit ca, după fiecare ploaie, să pudrez peste frunze şi rod, astfel, ca ciuperca, să nu se prindă de ele.
- varză – la plantare pun în lăcaş cam o lingură, iar, peste vară, am grijă să pudrez, de jur-împrejur, să nu permit melcilor şi limacşilor să-şi croiască drum pănă la înfoiata noastră, dar şi peste ea, anume ca să n-o recunoască marele fluture alb şi să nu se aşeze la casa lui pe foile ei. În plus, prin metoda aceasta, primeşte şi hrană.
- căpşuni, zmeur – se recomandă -100 – 150 gr; eu pun cam 1 cană pe lângă tufă, sau, la zmeur, presar de-a lungul rândului, socotind o cană la fiecare 3-4 fire. Pudratul stă la loc de cinste. Goneste lighioanele nesăţioase, dar şi ciupercile mişele. Mult se mai bucură pomii de trataţia cu cenuşă.
Dacă presar cenuşă „crudă”, am grijă să arunc peste ea foi de varză, foi de lobodă, de spanac, urzici, păpădie, sau orice alte „buruieni”, fără seminţe şi fără rădăcini. Cei mai mulţumiţi sunt vişinii şi prunii, dar şi merii şi perii. De departe, însă, cel mai fericit este coacăzul. Pentru el pun de-o parte cate trei pahare pline cu cenuşă. Pun de jur-împrejur, adâncind un pic, apoi îi mai fac şi un „duşuleţ uscat”, ca să-i alung eventualii colocatari. Agrişului îi fac, regulat, „duşuri uscate”, după ce am stropit cu nişte soluţie de detergent de vase, cum am învăţat de la o inimoasă prietenă de pe blog.
Duşurile, fireşte, se fac şi cu soluţie de cenuşă, pe care o obţinem un pic altfel: Într-o găleată opărim vreo trei pahare de cenuşă cu apă clocotită (aproximativ 5 litri), după care lăsăm să fiarbă cam jumătate de oră. Lăsăm să se liniştească, apoi strecurăm, mai adăugăm apă pâne se fac cei 10 litri la loc şi adăugăm nişte detergent de vase sau săpun lichid, cam un căpăcel. Duşurile le fac pe timp uscat şi pe înserat, anume la vreme de bucureală a dăunătorilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu