ingrasaminte naturale

cuelisa.com

M-ati tot intrebat cum se face si la ce foloseste zeama de foi de ceapa , plantelor. Prin fierbere ies mineralele ce le contin aceste frunze uscate . Se zice ca este buna de baut fiindca ne vindeca de toate cele. Eu nu am gustat, nu mi-a dat prin cap sa le spal bine inainte de fierbere, asa ca las pe data viitoare, chiar voi bea un paharut.

Continutul este acesta :   “Această legumă binefăcătoare conţine elementele nutritive de bază, aşa-numitele albuminoide, fundamentale în ecuaţia vieţii organice. Mai are uleiuri eterice, acizi organici, acid citric, fermenţi, vitaminele C, B1, B2, B6, PP, E, carotin, fitoncide, minerale, calciu, sodiu, kaliu, fier, fosfor, iod, sulf, siliciu şi substanţe afrodisiace.” (monitorul expres)

In cratita asta de vreo 5 litri am pus foile de ceapa, cateva maini bune, pana parea plina si indesata  si apa calda aproape de buza cratitei. Am dat in fiert si am tinut in fierbere 10 minute,poate 15 si gata. La racit, la strecurat in peturi si cum mi se parea cam concentrata zeama am indoit-o cu apa deploaie, adica intr-un pet de doi litri un litru zeama si un litru apa.

  

Cu aceasta licoare voi uda maine dimineata, caci, acum este tarziu, innourat si daca le dau apa se vor inalta la noapte ( se stie ca plantele cresc noaptea de aceea daca nu vrei sa se alungeasca nu le uda seara ci ,  doar dimineata). Nu le uda cand este zi innourata .

Se pastreaza la rece pana la trei zile, ca orice zeama.

Frunzele ramase le mai fierb inca o data dar pana atunci le las sa se usuce. Deasemenea , in final , frunzele nu le arunc, le usuc si adaug la frunzele de urzica rezultate din infuzia pe care o bea sotul meu pentru a-i tine in frau glicemia. Deci le adaug la compost.

Au rezultat patru litri de licoare pe care o indoiesc cu apa deci opt litri.

Se zice ca puterea omului sta in ceapa consumata zilnic. Poate ca si plantele au nevoie de  putere ca sa produca un rod sanatos.

Cum se  foloseste? Fiecarui pahar de 200  ml in care avem o planta ii dam,  o data, cam 50 ml de  licoare, adica atat cat este un paharel de tuica . Peste doua trei zile, dupa cum se comporta plantele , le mai putem da inca o portie.

 

 

 

 

Coaja de ou           

 hobbygradina.ro

Coaja de ou se pune în slujba creşterii fertilităţii şi îmbunătăţirii structurii solului Ea poate juca rolul bunei doici nu numai pentru plantele din gradină, ci şi pentru pupilii noştri din apartament. Pentru protejaţii din apartament putem pregăti pur şi simplu o supă (am în vedere infuzie, fireşte), adică să turnăm apă peste cojile mărunţite şi să lăsăm câteva ore, sau câteva zile, ca apoi să folosim infuzia la udatul lor ; în acelaşi scop le putem utiliza mărunţite şi încorporate cu grijă în substrat. Procedăm la fel şi pentru suratele lor grădinărese.
Este bine de ştiut, totuşi, că mare parte dintre plantele de apartament nu suporta prea bine, sau, unele deloc, calciul. Aici am în vedere azaleele, gloxiniile, saintpaulia, streptocarpusii etc. Excesul de calciu poate duce la îmbolnăvirea (cloroza) lor. De aceea se recomanda udarea acestora, şi în general a tuturor plantelor de apartament, cu apă fiartă şi răcită sau cu apă stătută, în nici un caz cu apă de la robinet.
Coaja de ou are prin cămările sale o multitudine de bunătăţuri. Una dintre ele – carbonatul de calciu, care ţine loc de îngrăşământ cu conţinut de calciu. Deoarece structura aparte a cristalelor din coaja de ou este diferită faţă de cea a varului sau a cretei, şi sunt bine asimilate de către sol, plantele apreciază mai mult aceasta hrană, fiind mult mai „digerabilă” decât suratele ei „calcaroase”. Astfel, coaja de ou îşi câştigă locul de seamă în bucătăria grădinilor, fie ele de legume, de flori sau livezi.
Pentru a grăbi acţiunea benefică a cojii de ou, mai întâi de toate trebuie s-o pisăm. Este bine de ştiut, totuşi, că in sol coaja de ou se descompune destul de lent, aşa că, vom avea grijă să nu o înglobăm „cu toptanul”, ci cu măsură. Dacă nu vom avea cumpătare în utilizarea ei, acest lucru va influenţa negativ creşterea şi dezvoltarea răsadurilor de tomate, vinete, ardei, de altfel, a oricăror răsaduri, din simplul motiv că acest „ingredient” se aplică plantelor mature. Cu alte cuvinte, este un meniu pentru adulţi şi nu pentru copii.
Cu toate acestea, pentru că în coaja de ou se îngrămădesc nu numai calciul ci şi o seamă de alte microelemente, foarte necesare plantelor, ne vom îngriji să administrăm acelor culturi care au mare nevoie de ele. Şi aici avem în vedere pe madam Conopida, care va aprecia nespus de mult acest regim preferenţial. Aşa că, la plantarea ei vom pune în brazdă, sau lăcaş, (amestecând-o cu ceva cenuşă şi foi de ceapă) şi o lingură – hai doua – de coji de ou bine pisate. Dacă le mai şi opărim olecuţă, treaba este perfectă. Coaja de ou face o treabă bună şi în calitate de strat de drenaj pe fundul recipientului folosit pentru răsaduri.
Dacă presărăm coji de ou pisate de jur-împrejurul răsadurilor de callistephus (ochiul boului) ele vor fi protejate împotriva căderii plăntuţelor.
Ca să alungăm oaspeţii nepoftiţi, tot de coaja de ou mărunţită ne folosim. Coaja de ou încorporată în brazde va ţine la respect pe hulpava coropişniţă. Dacă presărăm o mână de coajă de ou pe lângă varză melcii şi limacşii, boscorodind vorbe de ocară, o vor ocoli.
O metodă de a păcăli fluturele alb al verzei, dar şi de a decora grădina este următoarea: din loc în loc înfigem crenguţe mlădioase cu câte o pălărie din jumătate de coajă de ou. Vor fi aievea unor fluturi jucăuşi, iar lepidopterele vărzoase vor considera că locul este deja ocupat şi-l vor ocoli.

Ceaiul

Simplu. Ceaiul, mai ales cel negru, dar la fel şi cel verde (ceaiurile de fructe la pliculeţe au ca bază ceaiul negru) sunt depozite de nutrienţi, mai ales de azot. Astfel, la momentul repicatului răsadurilor vom adăuga în lăcaşurile de plantare câte o linguriţă din minunăţia hrănitoare.  Ce plante mulţumite vom avea! Mai cu seamă roşiile şi castraveţii.
Apoi, dacă avem de pus  mazăre ori fasole şi în lăcaşul de plantare aruncăm câteva pliculeţe de ceai (folosite, fireşte)  vom asigura nu numai o umiditate constantă, dar şi bunătăţi pe întreg parcursul perioadei de vegetaţie. Materialul din care sunt confecţionate pliculeţele de ceai are această capacitate de stocare a umezelii.
Ca să ne hrănim răsadurile vom face astfel: luam un borcan de 3 litri,  punem în el un pahar de resturi („zaţ”) de ceai, acoperim cu apă fierbinte; lăsăm sa stea  4-5 zile amestecând din timp în timp, după care strecurăm şi-l folosim cu încredere.
Este foarte bine să folosim resturile de la ceai atunci când plantăm sau transplantăm florile de apartament. Folosind „zaţul” de ceai drept strat drenant nu facem decât să asigurăm rădăcinilor, care la un moment dat vor ajunge la acest strat, hrană numai bună de asimilat, deoarece în ăst răstimp, ele au reuşit să se descompună suficient pentru aşa scop nobil. La fel putem proceda şi cu plantele pe care le vom planta pe balcon.
În grădină, gladiolele vor întâmpina cu urale de bucurie resturile de ceai (dar şi zaţul de cafea) Procedam cam aşa: toamna, după ce alegem locul potrivit, podiumul, pe care vor defila frumoasele gladiole, aşternem un strat de circa 10 cm grosime de „zaţ” de ceai (fără teamă se poate amesteca şi cu zaţ de cafea) , adăugând nişte cenuşă, acoperim cu pământul dizlocat în acest scop. Zăpada pe aceste suprafeţe, la timpul intrării în primăvară, va fi mult mai multa vigilentă în a se topi, pentru că dedesupt se lucrează intens la centrala termică. Aşa că, vom putea caza gladiolele mult mai devreme decât o făceam în mod obişnuit. După ce le-am cazat putem, fără teamă, să mai aplicăm un strat , de astă dată de doar 5 cm grosime (din nou, putem folosi combinaţia cu zaţul de cafea) în calitate de strat de mulci. Astfel, pe tot parcursul înfloririi frumoaselor nu vom avea grija buruienilor curioase. Cei care au aplicat această metodă ne împărtăşesc doar lucruri bune: tulpinile sunt ferme, sănătoase, rezistente, înalte, cepele, la vreme de dezghiocare, sunt curate şi primenite; mândre ne vor prezenta 2 , 3 şi chiar 4 generaţii de schimb.  Tare mă bate gândul cel bun să încerc acelaşi lucru şi cu bulbii de crin, lalele, dalii. Haideţi să încercăm! Eu mă pun pe treabă.
Mai este ceva. Dacă vrem să accelerăm compostarea dar şi dacă vrem să-i îmbunătăţim structura este suficient să turnăm peste compostul în formare câteva pahare de ceai concentrat. Ceaiul stimulează descompunerea materiei de compostat, atrage bacteriile care au în grijă generarea de acizi, şi, astfel, ne alegem cu un compost bogat în acizi.
Nu vă speriaţi! Acest lucru nu înseamna că este un compost acid!!

Zaţul de cafea

Zaţul este foarte potrivit ca „mulcitor”, un excelent îngrăşământ natural şi ecologic.
Prostii, draga mea! Cum poţi recomanda zaţul ca îngrăşământ pentru toate culturile?! Hai, ca afânător mai treacă-meargă.  Poate şi drept hrană pentru plantele şi culturile care se simt bine într-un sol acid . Dar şi la  restul de plante merge?! Cred că ai încurcat borcanele, draga mea.
Cam aşa suna reproşul unei cunoştinţe ale mele, pricepută, altminteri, în treburile ogrădeşti. De aceea, lăsând la o parte orgoliul rănit, dar, nesângerând, încep să-i explic ce am învăţat eu de la cei cu multă temeinicie la învăţătură.
E drept că s-a împământenit ideea că zaţul de cafea este acid şi că poate fi utilizat doar pentru plantele, respectiv, culturile acidofile, printre care se numără hortensiile (hydrangea), ferigile, afinul, merişorul, rhododendronul, camelia, etc., sau in cazul solurilor cu un pH foarte ridicat. Cu toate acestea, s-a demonstrat că zaţul este practic neutru. Cum aşa? Asta pentru că cea mai mare parte a acidităţii cafelei este eliminată prin fierbere. Ca afirmaţia să fie şi mai convingătoare vă voi spune că acest experiment are trecută în raportul de specialitate, drept concluzie, următoarea afirmaţie:
“Cafeaua prăjită are un nivel mediu de aciditate, dar, totodată, s-a constatat că acest acid este solubil în apă şi, practic, este eliminat în procesul de fierbere. Astfel, zaţul devine din punct de vedere al acidităţii – neutru, din calculul efectuat, rezultând o valoare a pH-ului de 6,9, deşi cafeaua are o aciditate notabilă ”
Aşa că, folosiţi cu încredere zaţul de cafea. Eu una am aplecat urechea la şoaptele pline de înţelepciune ale specialiştilor şi nu mi-a părut rău. Este o minunată hrană organică pentru plantele şi culturile noastre, iar modul său delicat de a afâna solul este de admirat.
Cum îl folosim? În mai multe feluri.
Eu şi prietenele mele, care au „riscat” să adopte acest vajnic îngrăşământ, îl folosim şi când însămânţăm morcovul. Rădăcina este curată, sănătoasă, fără acele găurici negre, dulce şi savuroasă.
Apoi, zaţul îl putem împrăştia de jur-împrejurul plantelor avute în vedere. Pur şi simplu presăraţi şi apoi udaţi. Astfel, azotul va fi eliberat, lent, la rădăcinile pofticioase. De presărat trebuie presărat  mai răruţ, cum s-ar zice, nu e necesar să punem zaţ „la greu” în jurul plantelor, deoarece riscăm ca în loc să le facem un bine, să le  opărim, sau şi mai rău, să permitem formarea crustei, care le va sufoca, nepermiţând apei şi aerului să treacă spre rădăcinile lor.  Mai mult chiar. Dacă nu suntem atenţi ne putem trezi şi cu niscaiva mucegaiuri, pentru că zaţul, în cantitate mare şi neaerisit recurge la acest mod neprotocolar de protest.
Cei care nu vor să se complice cu presăratul atent, pot alege să încorporeze zaţul împrejurul plantelor, direct în pământ. Cu grijă, atent să nu rănim rădăcinile, cu ajutorul unei săpăliguţe, facem un şănţuleţ (nu mai adânc de 3cm) în preajma  plantei, şi punem zaţul în strat subţire, apoi oleacă de compost şi acoperim cu pământul îndepărtat. Gata. Planta va fi hrănită şi nu va exista pericolul opăririi sau a mucegăirii. Toată lumea este mulţumită!
Trandafirii se vor număra printre plantele care vă vor mulţumi în stilul lor caracteristic. Flori mari, înflorire abundentă, frunziş  lucios, gras şi mulţumit. Vreţi să aveţi nişte camelii fericite? Oferiţi-le zaţ. Invitaţi la o porţie de zaţ rododendronii, hortensiile, ferigile, coniferele.
Ei, dacă doriţi ca afinii, merişorii, răchiţelele, coacăzii, agrişii să se întreacă în roade savuroase, strângeţi zaţul de la taifasurile cafelite şi cadorisiţi-le.
De ce este atât de apreciat? Să vă spun: zaţul, drept gustare, este asezonat cu azot în procent de 2%. În calitate de  păturică ocrotitoare este demn de respect, practic, pe picior de egalitate  cu iarba cosită.
Credeţi că se poate lăuda doar cu azotul? Greşit. Mai avem de adăugat magneziul şi potasiul, atât de apreciate de protejaţii noştri. Şi nu am terminat de înşirat elementele folositoare, mai este fosforul, răspunzător pentru înflorire şi rodire, calciul şi fierul, în cantităţi numai bune pentru o treabă reuşită.
Vă supără dăunătorii? Dacă artileria grea este pregătită cu muniţie de zaţ putem fi liniştiţi. Se pare că nici conaşii nematozi, nici coanele coropişniţe nu „servesc cafele”. Credeţi că furnicile sau melcii apreciază zaţul? Nici vorbă. Probabil au probleme cu hipertensiunea, pentru că fug mâncând pământul când se întâmplă să dea de el.
Pisicile sau căţeii şi-au făcut un prost obicei să considere grădina teritoriul nevoilor zilnice? Nu vă impacientaţi! Tocăm nişte coji de citrice, amestecăm cu zaţul hrănitor şi împrăştiem acest amestec picant   la baza plantelor si culturilor. Animăluţele, strâmbând din trufe, îşi vor alege alt loc, mai potrivit scopurilor lor.